Concert simfonic | dirijor: Radu Popa & solist (vioară): Alexandru Tomescu

Descriere

În 24 iunie, de la ora 19, vă așteptăm la concertul simfonic susținut de orchestra Filarmonicii Banatul, sub bagheta dirijorului Radu Popa, alături de violonistul Alexandru Tomescu.
În program:
M. Mussorgsky - Preludiu la opera Hovașcina, Zori pe râul Moscova;
S. Prokofiev - Concertul pentru vioară și orchestră nr. 2 în sol minor, Op. 63;
D. Șostakovici - Simfonia nr. 10 în mi minor, op. 93 50 min.
Modest Petrovici Mussorgski (1839-1881) a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai celebrului grup de muzicieni ruşi cunoscuţi sub numele de „Grupul celor cinci”. A manifestat mereu o preferinţă pentru operă, deşi o serie de lucrări au rămas în stadiul de proiect sau au fost abandonate în timpul realizării lor. Printre operele care au depăşit aceste stadii se numără şi Hovanscina, compusă între 1872 şi 1880. Subiectul majorităţii operelor îşi trag seva din istoria vechii Rusii, iar melodica este de inspiraţie populară. Partitura de pian a fost aproape terminată când a survenit decesul compozitorului. Cum orchestraţia lipsea cu desăvârşire, mai mulţi compozitori s-au încumetat să o facă. Nikolai Rimski-Korsakov, Dmitri Șostakovici, Igor Stravinski şi Maurice Ravel. Se pare că versiunea lui Șostakovici, creată pentru un film, a rămas cea mai răspândită. În septembrie 1874 Mussorgski a compus Preludiul pe care-l vom asculta vineri în deschiderea concertului — Zori pe râul Moscova. În doar câteva cuvinte să spunem că la început se aud clopotele pentru liturghia din zori. Sunetele se sting precum ceaţa de pe râu. Muzica este în creştere la viori care au de înfruntat melodia oboiulu, timp în care se ridică cortina. Pe scenă nu se vede imaginea râului, ci Piaţa Roşie. Muzica se animă continuu şi apare lumina răsăritului strălucind pe cupolele marii biserici.
Alexandru Tomescu, unul din reprezentanţii de seamă ai violonisticii româneşti, va interpreta Concertul nr.2, în sol minor pentru vioară şi orchestră de Prokofiev. Muzica acestui mare compozitor rus este deosebit de preţuită pentru că în dorinţa sa de a găsi drumuri noi în muzică el a rămas mereu acelaşi creator plin de fantezie şi spontaneitate, lăsându-se purtat mereu de idei şi trăiri proprii. Limbajul său melodic este întotdeauna personal şi captivant fără să fie reformist cu obstinaţie. Haciaturian scria despre Prokofiev că este duşmanul înverşunat al frumosului confecţionat, că cerea de la artă gândire, îndrăzneală, inspiraţie, originalitate în rezolvarea problemelor de creaţie.
Pe lângă aceste calităţi se observă în muzica sa şi talentul extraordinar de orchestrator, nu degeaba a studiat compoziţia cu Rimski-Korsakov. El a fost un eminent pianist, prezentându-şi singur cele cinci concerte pentru pian. Dar şi cele două concerte pentru vioară demonstrează că stăpânea la perfecţie şi tainele viorii. Concertul al doilea, pe care îl vom audia în concertul de vineri, a fost interpretat pentru prima oară la Madrid, la 1 decembrie 1935. Deşi Prokofiev dorea ca acest concert să se deosebească fundamental de primul, rezultatul a fost diferit, muzicologia remarcând o înrudire destul de pregnantă. Explicaţia caracterului său melodios şi profund liric se datorează şi faptului că în acea perioadă Prokofiev compunea baletul Romeo şi Julieta.
Muzica Simfoniei a X-a, a stârnit discuţii, interes şi controverse, care continuă şi azi. Ele se referă la stilistica lucrării, la varietatea de sentimente ale fiecărei părţi. După surpriza provocată liderilor sovietici cu sprinţara simfonie a IX-a, pentru că ei se aşteptau la ceva gigantic, eroic, cu un ansamblu imens pe scenă, iată apare o altă simfonie, grandioasă, desigur, dar nu îndeajuns de eroică, nu îndeajuns de muzică a poporului. Şostakovici avea atunci alte sentimente, de disperare, teroare, violenţă. Printre stările tragice, cu greu mai întâlnim momente de izbândă. Ca artist şi om era considerat de cei din afară obedient politicii sovietice, iar mai marii regimului îl considerau trădător al idealurilor comuniste.
După cutremurul provocat de Andrei Jdanov împotriva marilor compozitori ruşi: Prokofiev, Haciaturian, Miaskovski, Șostakovici şi alţii, a urmat o perioadă de adâncă degradare artistică. Lui Şostakovici se pare că i-ar fi spus „ai avut noroc că nu te-am împuşcat”. Prietenii îl părăsiseră. Aceasta era atmosfera pe care o descrie în simfonie. Între controverse s-a strecurat ideea că, cu capul plecat, după dezamăgirea provocată şefilor comunişti cu simfonia a IX-a, partea a doua din simfonia a X-a ar fi de fapt portretul lui Stalin. Unii au văzut în partea a treia o semnătură muzicală a compozitorului. Tema principală a valsului se bazează pe sunetele D,S,C,H, aşa cum se scriu în limba germană notele re, mi bemol, do şi si. Acolo, numele său se scrie D. Schostakowitsch, deci primele patru litere. S-ar putea să fie într-adevăr o semnătură muzicală, mai ales că cealaltă temă se bazează pe nişte note care se apropie de numele unei eleve de care se pare că era ataşat, Elmira Nazirova. Mai presus de aceste fapte anecdotice simfonia se înalţă prin expresivitate şi frumuseţe, solicitând la maximum calităţile tehnice şi interpretative ale orchestrei. Dirijorul concertului va fi maestrul Radu Popa.
(Avancronica de Mircea Tătaru)
Prețul biletelor și programul casieriei pot fi consultate aici: https://www.filarmonicabanatul.ro