Otello

Descriere

Otello
Giuseppe Verdi

Libretul Arrigo Boito
Durata 2h 50 min Pauze 2
Limba Italiană Supratitrat Da Premieră 29 și 30 Septembrie 2018
Premiera mondială 5 februarie 1887, Teatro alla Scala din Milano
Regie, Decor și LuminiGiancarlo del Monaco
CostumeStella del Monaco
Asistent costumeRicardo Coelho
Asistenți regieClaudia Machedon, Alex Nagy
Maestru de CorDaniel Jinga
Durata estimată a spectacolului:2 ore 50 min

Cu participarea Orchestrei și Corului Operei Naționale București

* Instituția își rezervă dreptul de a aduce modificări în distribuțiile spectacolelor în cazul în care situația le impune.

Actul I
Un port din insula Cipru. Marea e bântuită de o furtună năpraznică. Printre cei îngrămădiți pe mal se află ofițerii lui Otello, locotenentul său, Cassio, stegarul Iago, nobilii Montano și Roderigo alături de marinari, așteptând sosirea noului guvernator.
Luptând cu valurile, corabia lui Otello, comandant de origine maură, se apropie după o luptă cumplită cu furtuna. În aclamațiile mulțimii, guvernatorul insulei sosește cu ostașii săi, biruitori în lupta împotriva flotei otomane.

Dintre cei strânși pe mal, doi privesc cu ură și invidie întoarcerea lui Otello. Unul este tânărul Roderigo, îndrăgostit în taină de frumoasa Desdemona, soția lui Otello; al doilea este Iago, stegarul lui Otello, care îl urăște pe acesta pentru că nu l-a ridicat la rangul de locotenent, funcție în care l-a numit pe tânărul cavaler florentin Cassio. Pentru a se răzbuna, Iago are în plan să-l folosească drept unealtă pe Roderigo, căruia îi promite că Desdemona va fi a sa dacă îl va asculta orbește.

În timp ce toți salută victoria lui Otello, iar tinerii soți Otello și Desdemona își sărbătoresc fericiți revederea, Iago pune la cale prima etapă a planului său de răzbunare. Zărindu-l pe rivalul său Cassio, tânărul locotenent al lui Otello, Iago îl îmbie la chef și, oferindu-i băutură, reușește să-l amețească. Apoi, profitând de starea lui, Iago îl îndeamnă pe Roderigo să-l insulte și să provoace astfel un scandal. Intervine și nobilul Montano, care sare în apărarea lui Roderigo. În timp ce Cassio și Montano se luptă, Iago îl trimite pe Roderigo să tragă clopotele de alarmă. Atras de zgomotul și agitația mulțimii care s-a strâns la locul luptei, apare Otello și oprește bătaia. Indignat de purtarea lui Cassio, îl judecă aspru și îl destituie din funcția de locotenent.

Iago privește cu satisfacție primul rezultat al planului său. Mulțimea se împrăștie. Rămân doar Otello și Desdemona, care-și amintesc de primele lor întâlniri de dragoste, când, plină de uimire și admirație, ea asculta povestirile faptelor războinice ale viteazului.

Actul al II-lea
Iago își urmărește în continuare planul. El îl îndeamnă pe Cassio să se adreseze Desdemonei pentru a obține, prin intermediul ei, iertarea. Tânărul îi ascultă sfatul și pleacă să-i vorbească acesteia. Rămas singur, Iago își recunoaște adevăratul caracter („Credo”): „Cred într-un zeu barbar ce m-a creat hain ca și el și îl invoc când blestem. Dintr-o sămânță infamă, hidoasă viața mi-e dată. Sunt o infamă ființă umană și am fost creat spre a face numai rău. Da! Acesta este crezul meu!”
Iago încearcă să strecoare bănuiala în sufletul lui Otello, insinuând că între Desdemona și Cassio ar exista o legătură vinovată. La început, Otello nu vrea să dea crezare vorbelor lui Iago, dar cere să i se aducă dovezi, ceea ce confirmă că Iago a reușit să strecoare sămânța îndoielii. Otello cade tot mai mult pradă geloziei, alimentată de intrigile lui Iago, iar când Desdemona, care nu banuiește nimic, vine să intervină în favoarea tânărului ofițer Cassio este ca și cum ar fi confirmat adulterul.

Desdemona pierde o batistă pe care a primit-o de la Otello în ziua nunții. Camerista sa, Emilia, soția lui Iago, o găsește și, neștiind nimic de planurile lui, vrea s-o înapoieze. Iago i-o smulge însă din mână. Furios, Otello cere din nou dovezi că Desdemona îl înșală, iar Iago are acum ocazia de a le inventa. Calculând efectul fiecărui cuvânt, Iago îi povestește lui Otello cum, într-o noapte, dormind în aceeași cameră cu Cassio, l-a auzit pe acesta rostind în somn numele Desdemonei. Urmează o altă minciună: Iago îi spune maurului că a zărit în mâinile lui Cassio batista pe care Otello i-a dăruit-o soției sale. Cuprins de o durere cumplită, Otello jură că îi va pedepsi pe cei doi presupuși vinovați.

Actul al III-lea
Un crainic anunță sosirea unei nave care îi aduce în Cipru pe ambasadorii dogelui Veneției. Otello trebuie să-i primească, dar mintea îi este tulburată de gelozie și, nerăbdător să afle adevărul, îi cere lui Iago o dovadă convingătoare.

Zărindu-l pe Cassio, Iago îl sfătuiește pe Otello să se ascundă pentru a asculta ce-i va povesti tânărul despre Desdemona. Iago îl face însă pe Cassio să povestească despre aventura sa cu Bianca, o tânără fată din Cipru, dar Otello e convins că locotenentul său se referă la Desdemona. De asemenea, el vede batista în posesia lui, batistă pe care Iago reușise să o strecoare, între timp, în camera locotenentului. În fața acestei ultime dovezi, Otello nu mai are nicio îndoială. Hotărârea sa e luată: Desdemona trebuie să moară.

Ambasadorii, în frunte cu Ludovico, trimisul dogelui, sosesc și asistă la o scenă teribilă. Otello, eroul glorios de odinioară, orbit de furie, își umilește public soția.

Actul al IV-lea

Ambasadorii au plecat, mulțimea s-a risipit, iar Desdemona se pregătește de culcare. Otello îi ceruse să îl aștepte singură, dar Desdemona se desparte greu de Emilia, parcă presimțind ceva rău. Desdemona își amintește de un cântec vechi și trist din copilărie, „Cântecul salciei”.

Rămasă singură, Desdemona își face rugăciunea. Otello intră în cameră și o învinuiește de adulter. În zadar ea își declară nevinovăția, în zadar îl imploră să-i mai acorde un răgaz, el rămâne neclintit în hotărârea sa și o sugrumă.

Tulburată, Emilia vine să spună că Roderigo a fost ucis. Văzându-și stăpâna moartă, Emilia îi spune lui Otello toate mârșăviile soțului ei. Montano, sosit între timp, confirmă spusele Emiliei pe care, înainte de a muri, i le dezvăluise Roderigo. Dându-și seama de crudul adevăr, Otello își pune capăt vieții.